Muzeul de Istorie şi Arheologie din oraşul Tulcea găzduieşte expoziţia „Sângele martirilor”, care are în prim-plan racla în care au fost descoperiţi sfinţii martiri de la Niculiţel, Zotikos, Attalos, Camasis şi Phillippos.
La vernisajul expoziţiei ”Sângele martirilor”, care a avut loc marţi, au participat preoţi conduşi de Prea Sfinţia Sa Visarion al Tulcei, oficialităţi, dar şi Victor Baumann, actualul director al muzeului, care este şi autorul primelor cercetări arheologice desfăşurate la Niculiţel. „Se împlinesc 42 de ani de la această descoperire remarcabilă pentru toată lumea creştină. Această criptă mi-a dat satisfacţia descoperirii celor mai vechi martiri de pe teritoriul României, şi fac referire la cei doi sfinţi din partea inferioară a criptei ale căror nume nu le cunoaştem.
Aici, la Niculiţel, pentru prima dată în lumea creştină martirii apar ca sfinţi. Din păcate, osemintele celor doi sfinţi au fost date cabinetului din Bucureşti care se ocupa de antropologie la acea vreme şi au fost pierdute”, a declarat în timpul vernisajului expoziţiei Victor Baumann, citat de Agerpres. Acesta a adăugat că, din fericire, în anul 1977, în revista de specialitate „Pontica” s-a făcut referire la cei doi sfinţi din Niculiţel, iar potrivit acesteia cei doi martiri necunoscuţi sunt bărbaţi de vârste apropiate, aduşi din altă parte, care au fost arşi la mijlocul secolului al III-lea cel mai probabil. „Atunci când s-a construit cripta mare pentru cei patru sfinţi martiri, osemintele celor doi sfinţi au fost depuse în partea inferioară a acesteia. Ele au fost aduse de proprietarul stabilimentului rural care avea la vremea respectivă producţie destinată pieţei, iar ulterior, pe la mijlocul secolului al IV-lea, spaţiul a fost cedat bisericii, pentru ca în secolul următor acolo să se ridice o catedrală”, a afirmat directorul Muzeului de Istorie şi Arheologie, Victor Baumann, potrivit aceleiaşi surse.
Cercetătorul a subliniat faptul că racla expusă zilele acestea la Tulcea este singura din lume păstrată atât de bine, directorul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale, Florin Topoleanu, anunţând că aceasta va fi piesa centrală a unei viitoare expoziţii permanente despre creştinismul din Dobrogea.
Descoperită în 1971
În anul 1971, în urma unor ploi torenţiale, la Niculiţel s-a descoperit o criptă martirică, aceasta fiind deschisă pe data de 4 noiembrie 1971. Cripta adăpostea osemintele ale două grupuri de martiri, un grup de patru, în partea superioară a martyrionului, respectiv doi martiri, la nivelul inferior. Calitatea de martiri creştini a patru dintre sfinţi – Zotikos, Attalos, Camasis şi Phillippos – a fost înscrisă în tencuiala crudă a pereţilor criptei, actele martirice relevând că ei au fost martirizaţi în cetatea Noviodunum, din Isaccea. În cazul celorlalţi doi sfinţi martiri, singura menţiune a apărut pe inscripţia care bloca accesul în zona inferioară a criptei „Aici şi acolo (se află) sângele martirilor”.
După ce cripta a fost declarată monument unic în Europa, fiind singurul mormânt de natură păgână în care s-au păstrat rămăşiţele unor sfinţi creştini, în anul 1983, a început ridicarea unei construcţii care să ocrotească monumentul declarat unic la nivel european, realizat în stilul mausoleelor greco-romane. Moaştele celor patru sfinţi martiri – Zotikos, Attalos, Camasis şi Phillippos – sunt păstrate din anul 1973 la mănăstirea Cocoşu din apropierea localităţii Niculiţel, iar din 2000, anual, pe data de 4 iunie, în cadrul unei ceremonii religioase, sfintele oseminte sunt aduse de la mănăstire la basilică.
