Deşi, în multe ţări din lume, parteneriatele civile între persoanele de acelaşi sex sunt reglementate prin lege, România stipulează chiar în Codul Civil că o căsătorie nu poate fi încheiată decât între persoane de sex opus.

Între timp, în România, două treimi dintre gay îşi ascund orientarea sexuală, ca să minimalizeze discriminarea şi actele de violenţă, potrivit unui studiu efectuat de organizaţia ACCEPT.

În plus, la noi în ţară, un homosexual nu are dreptul să lase moştenire ceva partenerului său şi nici nu primeşte pensie de urmaş. Dacă perechea sa este în spital, în stare gravă, un homosexual nu poate sta lângă persoana iubită.

Politicienii se feresc să aducă în discuţie parteneriatele civile, după cum au explicat politicianul Remus Cernea şi activistul Vlad Viski. Deci, ce se întâmplă cu cuplurile homosexuale în România?

În iunie, după mai bine de 40 de ani de activism, gay-ii din New York se bucurau că, în sfârşit, se pot căsători cu persoana iubită, în statul lor. De altfel, duminică, a avut loc prima căsătorie din statul New York: două lesbiene octogenare şi-au unit destinele şi au declarat că se simt extraordinar.

Şi în Brazilia, ţară catolică, la sfârşitul lunii iunie, se oficia prima căsătorie gay. În şapte dintre statele Uniunii Europene, cuplurile de acelaşi sex se pot căsători, iar în alte 13 ţări, parteneriatele civile între persoanele de acelaşi sex sunt recunoscute, se arată în raportul Cosiliului Europei, publicat în iunie 2011.

Totuşi, România, alături de Bulgaria, Letonia, Lituania, Moldova, Serbia, Muntenegru şi Ucraina, nu numai că nu acordă nici un fel de drept civil persoanelor care aparţin comunităţii LGBT (Lesbiene-Gay-Bisexuali-Transsexuali), dar chiar stipulează în Codul Civil că actul căsătoriei poate fi încheiat numai între persoanele de sex opus. De altfel, abia în 2001 a fost abrogat articolul 200 din Codul Penal, care pedepsea homosexualitatea cu închisoarea (Şi asta, la presiunea Uniunii Europene).

În 2008, opinia publică românească se inflama când politicianul UDMR Peter Eckstein Kovacs declara, într-o conferinţă de presă, că "statul român ar trebui să adopte legi prin care homosexualii şi cuplurile heterosexuale necăsătorite să aibă anumite drepturi civile".

Trei ani mai târziu, avem o iniţiativă eşuată de a reglementa parteneriatele civile, din partea deputatului PDL Viorel Arion, care declară, pentru romanialibera.ro, că şi-a retras iniţiativa "pentru că a fost înţeleasă greşit" şi că se adresa, de fapt, nefamiliştilor.

"Recunosc că m-am inspirat dintr-un proiect de lege iniţiat mai demult, dar, din proiectul iniţial, eu am scos ideea parteneriatului între persoane de acelaşi sex, menţionată explicit în acel proiect. Şi, ca să nu mai existe astfel de confuzii, am retras proiectul de lege", preciza Viorel Arion, care a declarat că se va ocupa de un nou proiect- stimularea natalităţii în România.

Unul dintre puţinii politicieni care acordă sprijin public comunităţii LGBT din România este Remus Cernea, co-preşedintele Mişcării Verzilor. În 2010, a fost singurul om politic care a participat la Gay Fest. În 2011, el şi colegul lui, Claudiu Crăciun, au participat la parada gay, iar europarlamentarele Daciana Sârbu şi Monica Macovei şi-au arătat susţinerea faţă de organizatori.

"Un politician democrat veritabil trebuie să demonstreze inclusiv curajul de a-şi asuma rolul de a promova teme mai puţin populare şi de a face educaţie civică. În alte ţări, la marşurile LGBT, participă mai toate partidele importante, autorităţile publice şi foarte mulţi oameni, indiferent de opţiunile lor sexuale. În România, este nevoie de sute de jandarmi şi poliţişti care să protejeze cei 3-400 de manifestanţi, mulţi dintre ei fiind inivitaţi ai ambasadelor străine la Bucureşti", explică Remus Cernea, pentru romanialibera.ro.

Descrierea lui seamănă destul de bine cu cea făcută de activistul Vlad Viski, aici.

Vezi aici cum arată Gay Fest, prin comparaţie cu marşul celor de la Noua Dreaptă (mişcare de esenţă legionară, care cere "normalitate").

De ce nimeni nu reglementează relaţiile dintre cuplurile de acelaşi sex

Homofobia majorităţii clasei politice româneşti şi teama că nu ar mai primi voturile populaţiei sunt două dintre principalele motive evidenţiate atât de activistul pentru drepturile gay-ilor Vlad Viski, cât şi de Remus Cernea, pentru faptul că persoanele homosexuale nu primesc drepturi de care ar trebui să beneficieze orice cetăţean.

"Unii politicieni sunt homofobi (homofobia-ură împotriva homosexualilor, n.r.) fără să-şi dea seama: sunt cei care spun ceva de genul- ‘eu nu am nimic cu homosexualii, dar să facă ce vor la ei acasă, nu să se plimbe pe stradă ţinându-se de mână sau mergând la parada gay'. Homofobia pronunţată a majorităţii politicienilor români s-a manifestat pe deplin şi prin vot, anul trecut, când a fost modificat Codul Familiei, introducându-se prevederea că, prin căsătorie, se înţelege exclusiv uniunea dintre bărbat şi femeie", a punctat şeful Mişcării Verzilor.