Floriile, sărbătoarea care deschide Săptămâna Mare, este prilejul de a reînvia tradiții străvechi, păstrate în toate colțurile țării. În acest an, ortodocșii, romano-catolicii și greco-catolicii, dar și protestanții ori neoprotestanții serbează împreună Floriile și Paștele. Oamenii au mers duminică cu ramuri înflorite de salcie sau cu flori, care au fost binecuvântate de preoți, în toate biserile ortodoxe și catolice, indiferent de rit. Ramurile înflorite amintesc de primirea sărbătorească a lui Isus Cristos în Ierusalim, unde oamenii l-au primit cu ramuri de finic. În unele zone ale țării, aceste ramuri de salcie sunt răsădite pe malul unui pârâu și, de multe ori, prin rădăcini. În alte zone sunt puse la icoane.
Romano-catolicii le păstrează până în Miercurea Cenușii, când aceste ramuri sunt arse solemn, iar cenușa lor este presărată pe capul credincioșilor, în semn de penitență. În Moldova, femeile prepară plăcinte, pe care le oferă săracilor. ”Este o pomană, un dar făcut celor flămânzi, pentru sufletele celor morți. În credința catolică, un astfel de gest ajută sufletele din Purgatoriu. În credința ortodoxă, care nu vrea să admită pe față existența Purgatoriului, un astfel de gest nu ar avea sens: pentru că ori sufletele se află în Rai, deci nu au nevoie de rugăciunile celor vii, ori sunt în Iad, iar acolo rugăciunile celor vii sunt inutile. Așa că ortodocșii au inventat un alt termen pentru Purgatoriu, pentru a nu folosi acest termen catolic: Vămile Cerului. Așa că plăcintele sunt dăruite pentru a ajuta sufletele care stau în Vămile Cerului, pentru a se curăța de păcate”, spune etnologul Răzvan Săuceanu. În Oltenia, un ritual binecunoscut este Iertarea de Florii. Tinerii care s-au căsătorit în anul anterior merg la biserică îmbrăcați în hainele pe care le-au purtat la nuntă. Ei îngenunchează pe un petic de pânză albă, unde sunt spovediți de preot. Apoi, merg pe la nașii de cununie și pe la părinții ambilor soți, cărora le cer iertare, dacă le-au greșit cu ceva. Acest gest marchează integrarea tinerei familii în comunitate. În București, credincioșii catolici au participat la tradiționala procesiune de Florii. În frunte cu preoții, ei au pornit de la Biserica Franceză Sacre-Coeur, locul unde oficia odinioară Fericitul Vladimir Ghika, și au mers pe jos, în timp ce au intonat imnuri de glorie lui Dumnezeu, până la Catedrala Romano-Catolică Sfântul Iosif.
Datini din Săptămâna Mare
În Transilvania, una dintre tradițiile care a apărut relativ recent și care marchează Săptămâna Mare este cea a colindelor pascale. Este vorba de un obicei care datează, probabil, din secolul al XIX-lea, când emigranții ardeleni plecați să își caute norocul peste Oceanul Atlantic s-au întors acasă și, impresionați de frumusețea imnurilor protestante auzite în Statele Unite ale Americii, au transpus unele dintre versurile care îl preamăresc pe Dumnezeu pe muzică de inspirație bizantină. Așa au apărut colindele pascale, care, însă, nu sunt intonate decât în biserică. În Săptămâna Mare, ele jelesc Patimile Mântuitorului, iar în Săptămâna Luminată, ele proclamă bucuria Învierii. Tot în Săptămâna Mare, miercurea, greco-catolicii din Cluj și din Oradea participă la procesiunea numită Calea Crucii, în care un tânăr care îl reprezintă pe Isus Cristos poartă o cruce de lemn. Iar în Joia Mare, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, spală picioarele a 12 studenți de la Facultatea de Teologie, în amintirea gestului făcut de Isus Cristos, înainte de a fi prins, când a spălat picioarele celor 12 apostoli.
Explicație foto: Duminica Floriilor vestește Învierea
