» Parcul Ioanid si vilele din jur reprezinta rezultatul unui proiect dintre razboaie.
» Albumul "Lotizarea si parcul Ioanid" a fost coordonat de arhitectul Cristina Woinaroski.
» Acesta ofera un model pentru noile proiecte rezidentiale din Capitala.


"In prezent, cartierul Ioanid este unul din cele mai elegante ansambluri ale Bucurestiului, are o conceptie logica si inca functionala si reprezinta o marturie vie despre o epoca de inflorire si prospetime a orasului, despre un mod de viata occidental tradand gusturile rafinate ale comanditarilor si competenta arhitectilor." Acesta este argumentul de la care arhitectul Cristina Woinaroski pleaca in cercetarea despre Parcul Ioanid, urmarind pe de-o parte sa reconstruiasca istoria acestei zone, din secolul 17 pana in prezent, si sa stabileasca un precedent pentru proiectele de modernizare a orasului, pe de alta parte.
Cunoscuta bucurestenilor ca "zona de ambasade", cartierul de vile care are in centru Parcul Ioanid, marginit de strazile Polona, Aurel Vlaicu, Dumbrava Rosie si Bulevardul Dacia, a fost conceput dupa modelul scuarurilor englezesti si al parcurilor frantuzesti precum Parcul Monceau.

De la mahalaua Ceaus David la proprietatea librarului Ioanid
"Primele informatii istorice despre zona Ioanid vin de la sfarsitul secolului 17 si se leaga de numele ceausului David Corbea, un ofiter al lui Constantin Brancoveanu, ardelean de origine, care probabil a trait aici." Tot el a ridicat in mahalaua Ceaus David, aflata atunci la marginea orasului, o biserica de lemn care a ajuns sa fie cunoscuta ca Biserica Icoanei, in locul unde se afla astazi Gradina Icoanei.
Librarul si editorul George Ioanid, care avea una din primele librarii din Bucuresti, pe Calea Victoriei, a cumparat terenul in 1856 de la marele aga Pana Babeanul pentru 2100 de galbeni. Inainte zona fusese una din multele "gradini" din Bucuresti, cunoscuta sub numele de Gradina Breslea, mentionata ca atare si in "Ciocoii vechi si noi". Aceste gradini erau vii si terenuri cultivate private, care cu diverse ocazii deveneau locuri de petrecere pentru bucuresteni, neexistand inca parcuri publice in intelesul de astazi.
Dupa ce libraria a dat faliment, George Ioanid a incercat sa se asocieze cu Banca Marmorosch – Blank in vederea realizarii unui cartier rezidential. Acest plan, incredintat arhitectului Ion Mincu, fondatorul stilului national romanesc, nu a fost insa concretizat. Dupa moartea lui George Ioanid, in 1907, mostenitorii acestora au vandut proprietatea Primarei Capitalei.

Reglementarile impuse de primarie au stat la baza coerentei estetice a ansamblului de vile
"Primarul Vintila Bratianu poate fi considerat autorul moral al lotizarii Gradinii Ioanid, realizand importanta acestui vast proiect urbanistic in cadrul politicii de sistematizare a Capitalei." Desi autorul proiectului numit "Blocul de vile si Gradina publica G. Ioanid" nu este cunoscut, se presupune ca a fost fie Ion Mincu, fie arhitectul Ion Dimitrie Berindei, care este si autorul primelor cartiere rezidentiale dintre bulevardul Aviatorilor si Calea Dorobanti.
Pentru ca existau putine reglementari urbanistice referitoare la trasarea si impartirea parcelelor, procesul de extindere si dezvoltare a orasului era lasat, de regula, in voia proprietarilor. Prin urmare, tesutul orasului este de tip "vernacular", cu strazi sinuoase si case-vagon. Abia in 1921 a fost concretizat un Plan general de sistematizare a Bucurestiului. "Modul in care a decurs intreaga interventie - exproprierea unor terenuri, trasarea parcelelor, impunerea unui regulament de licitatie si constructie pe zona in cauza - a dus la crearea cu succes a unui precedent in oras." Cu ocazia parcelarii, a fost deschis si Bulevardul Dacia, primul traseu major care lega garile din nordul si estul capitalei.
Parcelele au fost impartite relativ egal si au fost impuse reglementari stricte de constructie (cum ar fi inaltimea si retragerea de la strada a caselor, modul de tratare a sptiului verde, tipul de delimitare prin garduri etc.), care sa asigure omogenitatea si aspectul zonei.
Vilele au fost realizate de arhitecti cunoscuti precum Petre Antonescu, Ion Berindei, Grigore Cerchez, Ernest Doneaud, Ion Mincu, Paul Smarandescu etc. Din punct de vedere stilistic, majoritatea vilelor sunt ori in stilul national romanesc, ori in stilul eclectic, la moda in Europa in acea vreme, academiste sau romantice. Parcul a fost inspirat de arhitectura romantica, in maniera gradinilor anglo-chineze, cu pavilioane, lac, mici piatete etc., dar arhitectul-autor este necunoscut.
"Cei interesati sa cumpere in aceasta zona erau doctori, avocati, oameni politici sau membri ai vechilor familii boieresti romanesti. (…) Apar nume ca: Adina Costinescu, sotia liderului liberal Emil Costinescu, Elena Sturdza-Scheianu, Simona Lahovary, familia Olanescu, Matei Bals si Zoe Manu, Vintila Bratianu etc."

Modernizarea din interbelic, superioara celei din anii ‘90
In finalul studiului, autoarea mentioneaza proiectele rezidentiale realizate in ultimii ani in Pipera, Iancu Nicolae, Baneasa, considerate imbatranite inainte de vreme si sacrificand calitatea si coerenta pentru profitul pe termen scurt. Un exemplu inca valabil de bune practici urbanistice, zona Ioanid poate constitui un model de modernizare a orasului. Modele actuale ar putea fi zonele rezidentiale construite recent in Paris, precum cartierul rezidential Bercy sau zona Viaduct des Artes, considera autorii volumului.
In postfata, arhitectul Alexandru Beldiman scrie: "Cercetarea aceasta este un volum consistent, care poate sta in egala masura in biblioteca amatorilor de arta si arhitectura si in cea a studentilor, istoricilor de arta sau a arhitectilor." z

REPERE
» Modele europene ale Parcului Ioanid
Extras din procesul-verbal al sedintei consilierilor Primariei din 9 iunie 1909: "Sistemul admis de noi de a avea un parc public in interior inconjurat de vile se intrebuinteaza in orasele moderne, unde e o tendinta de a se generaliza, ca avand avantagii mari din punct de vedere al infrumusetarii oraselor si al hygienei. Aceasta tendinta se observa in toate tarile civilizate; sa citam cateva exemple: in Londra cu grupa de squaruri Russel, Torrington, Woburn, Gordon, Tavistok, (…); in Paris parcul Monceaux; in Turin piata Carlo Felice; in Berlin cu Schonengerg Park, Genthiner si Postdamerstrasse, Rohiners Park etc."