Comentarii la materialul Cum a ajuns Adrian Păunescu erou
Ursu @ Trebuie sa fie un erou national
Un scriitor, poet sau artist in general numai generatiile viitoare pot sa-l puna acolo unde-i este locul. Putini scriitori si poeti are Romania la nivelul lui Adrian Paunescu. Creati o seara literara pe orice televiziune, cereti voturi si vedeti unde va aflati. Paunescu este o punte de trecere de la "comunism la sa zicem capitalism", Paunescu a trait cu suletul orice moment. O mare greseala care se face este ca noi am inlaturat comunismul. Comunismul nu a fost in Romania sau nicaieri in lume. Comunismul se atinge(nu se intra) foarte greu, iar atins nu mai poate fi inlaturat.
un cititor @ Dinescu, Păunescu şi noi
Adrian Păunescu... "Era... un mare talent, era impetuos, un foarte bun gazetar şi a avut meritul de a fi primul scriitor care s-a certat cu Ceauşescu..." Mircea Dinescu După unii Mircea Dinescu nu e intelectual? Părerile celor pe care articolul i-a izolat sub eticheta de intelectuali sunt păreri strict personale şi aparţin numai câtorva care şi-au pierdut uzul decenţei. Mulţi intelectuali de dreapta sau de stânga îndrăgesc versurile lui Adrian Păunescu. Majoritatea îi respectă talentul. Cristi Puiu m-a dezamăgit şi îi spun că Ştefan cel Mare a fost considerat sfânt din timpul vieţii. Câteva texte istorice i-ar fi o delectare instructivă. În cazul lui Ştefan cel Mare, Biserica nu a îndeplinit decât o formalitate canonizându-l, pentru că noi ne închinam de demult acestui miracol românesc. Militari au fost şi sfântul Gheorghe, sf. Mina, sf. Ciprian, sf. Adrian, sf. Andrei din Mesopotamia etc. Asistăm la două momente succesive urâte. Ieşirea condamnabilă a lui Victor Ponta împotriva lui Mircea Cărtărescu şi demonizarea lui Adrian Păunescu. Amândouă sunt făcute în spiritul nimicitor de după cel de al doilea război mondilal, când Eminescu şi Blaga au fost interzişi. Atunci ţara era ocupată de tancurile ruseşti. Adrian Păunescu a fost atât de prolific încât posteritatea îi va cerne scrierile şi multe vor dăinui. Iar greşelile lui vor fi uitate. Să avem decenţă şi să-i închinăm un gând bun. Dumnezeu să-l odihnească.
Observator @ Poet National
Adrian Paunescu merita funeralii nationale. Este alaturi de Eminescu, Poetul National al romanilor. Faptul ca a avut o convingere politica, alta decat o am eu sau dvs, asta nu-l face nici mai mic nici mai mare. MARE va ramane prin poeziile sale patriotice sau de dragoste. Adrian Paunescu a facut tot ce s-a putut in contextul epocii. Faptul ca a scris cateva versuri care probabil nu-l caracterizau nu are nicio relevanta. Cum putea el sa-si promoveze crezul, sa ne faca pe noi sa ne redescoperim istoria, sa ne regasim dragostea, sa redevenim oameni? Altfel, ramanea un poet interzis si atat! Dvs. puteati sa fiti un dizident pe vremea lui Causescu si sa promovati in acelasi timp cultura si istoria in Romania. Sunt convins ca nu! Domnilor, am pierdut un reper cultural si nu este important ceea ce credeti dvs. Important este ca poeziile sale angajate vor ramane un reper cultural si emotional pentru generatii intregi! Nu-l judecati pe Adrian Paunescu dupa crezul sau politic! Acordati-i respect pentru ca a avut curajul sa nu se dezica de el! Acordati-i respect pentru inegalabila sa poezie de dragoste si pentru cea patriotica. Inainte de a fi social-democrat, liberal sau comunist, ADRIAN PAUNESCU a fost un mare patriot si un poet INEGALABIL. Haideti sa nu mai judecam oamenii dupa preferintele noastre politice! Eu nu am o orientare politica de stanga, dar asta nu m-a impiedicat sa vars o lacrima pentru MARELE POET! Dumnezeu sa-i dea postum ceea ce merita: respect, onoare, un loc inre comorile culturale ale natiunii si un pic din dragostea noastra! Dumnezeu sa-l odihneasca!
ion @ radicali numai cu ce-i al nostru
Cred ca atatea reactii pro si contra cate a dezlantuit moartea lui AP nu s-au mai vazut de la Revolutie pana azi. Preciez pozitia lui D.C. Mihailescu, careia ma raliez. Timpul este cel mai drept judecator.
Daniel @ Recurs la memorie
Cel mai greu lucru in tara asta pare sa fie judecarea cu dreapta masura. Comunismul a lucrat fin atingand o coarda foarte importanta a sufletului romanesc. Natiune funciar lasa, mincinoasa, neverticala, ne bucuram de raul altuia si bagam cutitul pe la spate. Mai tigani decat tiganii, ne furam si caciula de pe cap si ne mandrim cu dexteritatea noastra in smecherii. Am reusit, dupa 50 de ani de comunism, sa credem cu disperare in mitul inviolabilitatii nationale, al destinului maret, al valorii de nestirbit. Credem in continuare ca subsolul nostru ascunde mari de petrol si munti de aur... Credem in continuare ca solul nostru suporta si naste genii si minuni... Astfel si Paunescu, fie-i tarana usoara si sufletul impacat, devine erou national pe spezele memoriei noastre selective si concave... Cenaclul Flacara a fost o miscare culturala strict coordonata de structurile de partid si organele de ordine publica si securitate ale momentului. A fost frumos? A fost, pentru noi, cei de atunci. A ramas ceva? Da, o nostalgie dupa tineretile noastre pierdute... In schimb, desi a generat cativa solisti cu priza la public (atunci...), nu a nascut nimic relevant cultural. Socaciu, Seicaru, Hrusca si altii ca ei sunt, totusi, agreabili mediocri ai unul folk cu parfum de mult apus. Liniile lor melodice sunt sterse, simple, similare, textele stralucesc prin banalitate siropoasa. Mai citeste cineva poeziile lui Paunescu? Dintre cabotinii plangareti de la inmormantare, era vreunul in stare sa recite cateva versuri? Impatimitii de poezie declama din Minulescu, Blaga, Barbu, Cosbuc, Toparceanu, Eminescu etc... Cine stie pe dinafara vreo poezie de Paunescu?... A murit Paunescu... Dumnezeu sa-l ierte. Si ce daca? Ce am pierdut noi, natiunea careia i s-au servit cu de-a sila onoruri militare in uniforma de gala? Mi-e rusine de cabotinismul nostru ieftin. Mor generali batrani, eroi ai razboiului mondial, mor soldati tineri, victime ale conflictelor de prin lumea araba... fanfara canta si la ei, se aud focuri de arma... lipseste uniforma de gala... E o disonanta aici care zgarie urechile. Suntem condusi de cabotini isterici si de proasta calitate umana, care confunda galagia cu valoarea.




