Desi rasismul este un fenomen proscris, in realitate el este la ordinea zilei, oamenii tolerand mai mult rasism decat afirma ca accepta, asa cum arata rezultatele unui studiu citat de revista germana Focus, citata de Agerpres.

Conform unor sondaje recente, peste doua treimi din afroamericani se plang de discriminare atunci cand isi cauta un loc de munca, 50 la suta dintre ei afirmand chiar ca au fost martorii unor scapari verbale rasiste din partea altora. Psihologii de la Universitatea York din provincia canadiana British Columbia (vestul Canadei) si cei de la Universitatea americana Yale au incercat sa explice un paradox, demonstrand printr-un experiment faptul ca oamenii tind sa-si supraaprecieze angajamentul lor indreptat contra rasismului.

Kerry Kawakami, principalul autor al studiului, explica faptul ca majoritatea oamenilor se declara fara prejudecati si spun ca ar fi foarte indignati in cazul in care ar fi martorii unui act rasist si ca ar intreprinde ceva in astfel de caz. In momentul insa in care persoanele care au fost cooptate la experiment au fost confruntate cu o situatie de acest gen ele nu au intreprins nimic. Aceasta apreciere eronata a propriului angajament si dezinteresul rezultat din ea ar putea fi astfel unul din motivele pentru care negrii din SUA sunt in continuare discriminati, in ciuda proscrierii oficiale a rasismului, afirma Kawakami si colegii ei in paginile revistei Science.

Motivele pentru discrepanta dintre propria apreciere si comportamentul propriu-zis sunt multiple, spun cercetatorii. De exemplu, a atrage atentia cuiva referitor la o exprimare rasista implica un stress emotional, motiv pentru care multi trec cu vederea astfel de lucruri. Totodata, comportamentul propriu nu este determinat doar de reguli pe care ratiunea le considera drept corecte ci si de simtaminte, printre care se numara si identificarea inconstienta cu altii, de exemplu prin intermediul culorii pielii. Creierul tinde de asemenea sa filtreze evenimentele negative, facandu-le sa para mai putin negative.

Pentru a demonstra aceste discrepante intre comportamentul real si aprecierea de sine, cercetatorii au impartit participantii la experiment intr-un grup de observatori si unul experimental. Conducatorul experimentului le-a prezentat astfel celor din a doua grupa doi asa-zisi alti participanti, unul alb si unul negru, parasind mai apoi incaperea. Cei doi asa-zisi participanti au inscenat o mica piesa de teatru, in cadrul careia persoana de culoare a iesit din incapere pentru a aduce telefonul mobil, inghiontindu-l usor pe alb in momentul cand a iesit, in timp ce acesta din urma a facut un comentariu rasist imediat ce negrul a inchis usa. La putina vreme, si negrul si conducatorul experimentului au reintrat in incapere. Unul din participantii la experiment au fost apoi rugat sa aleaga pe unul din cei doi ca partener pentru alte experimente.

Grupului format din observatori i s-a dat doar sa citeasca despre incidentul inscenat de cei doi, acestia raspunzand apoi in detaliu referitor la sentimentele pe care le-ar avea intr-o astfel de situatie, ei indicand totodata si pe care din cei doi asa-zisi participanti la experiment l-ar lua drept partener mai departe. Rezultatul a confirmat banuielile psihologilor si anume ca, teoretic, participantii la studiu (cei care doar au citit despre incident) au decis contra celui care a facut comentariul rasist, in timp ce aceia care au trait experimentul cu ochii lor s-au decis in proportie de 63 la suta in favoarea 'colegilului' lor alb, chiar daca acesta scapase o afirmatie rasista.