Sub parul batran din gradina casei parohiale a localitatii Chintelnic, judetul Bistrita-Nasaud, preotul Ioan Pintea, poet remarcabil, sporeste de ani buni lumina zilei cu noi insemnari. Si desi este vorba de un simplu "jurnal parohial", cum il prezinta cu smerenie crestina autorul lui, preotul oficiaza taina scrisului pe patru nivele, asemanatoare celor patru evanghelii sinoptice, care abia reunite intr-o lectura unitara ocrotesc, ca un tesut viu, revelatia Invierii. Ioan Pintea scrie dezinvolt despre propria biografie, experientele teologice (oameni si carti), fabulosul tinut natal al Runcului (cu istoria, legendele si miturile ardelene stravechi), despre dezmarginirile fiintei, provocate de lecturile sale literare profunde. Pe fiecare palier al cartii "Mic jurnal discontinuu" (Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2005), in care reuneste toate aceste cronografii, te pandesc mari si felurite surprize, la tot pasul. Scanteierea unui gand provocata de o lectura surprinzatoare din marea spiritualitate a lumii, teologica si literara (si ce orizont larg deschide viziunea culturala a acestui "preot de tara"!), o observatie abisala de viata din propria parohie, dezvaluiri senzationale despre Nicolae Steinhardt, in umbra caruia s-a format si de a carui prie-tenie s-a bucurat (pana la increderea Parintelui de la Rohia de a-i incredinta prin testament manuscrisele), toate acestea intregesc profilul unuia dintre cei mai complecsi scriitori din actualul moment literar romanesc: absolvent de Teologie ortodoxa, fost deputat activ in Parlamentul Romaniei, consilier al unei arhiepiscopii si redactor-sef al publicatiei eparhiale respective, actual misionar cultural la Inspectoratul Judetean de Cultura Bistrita-Nasaud, preot de viata si de moarte in parohia Chintelnic, jurnalist cu rubrica lunara in "Convorbiri literare" (unde si-a publicat majoritatea paginilor cartii), ingrijitor al catorva volume din opera inedita a lui N. Steinhardt si poet pana in varful de clopotnita inalta a talentului sau (cine nu i-a citit volumele de versuri "Frigul si frica", "Mormantul gol", "Gradina lui Ion" sa pofteasca s-o faca!). Nu impartasesc in totalitate optiunile sale politice, teologice sau chiar estetice, dar asta nu ma impiedica sa sustin ca poetul Ioan Pintea (cu calatorii in lume pe masura lecturilor sale, de la Ierusalim la New York) este un creator de viitor. Daca macar un mic procent dintre preotii ortodocsi ar avea anvergura culturala si creativa a lui Ioan Pintea, Biserica Ortodoxa Romana n-ar mai fi doar cultul majoritar, ci si Biserica de Valoare a poporului roman. In finalul acestor insemnari fugare despre cartea lui Ioan Pintea "Mic jurnal discontinuu. Insemnarile unui preot de tara", se impune o precizare: au aparut o serie de carti numite "Insemnarile unui preot de tara", deci subtitlul volumului e deja redundant, iar titlul e minimalizator, in raport cu valoarea reala a acestei carti serioase, autentice, frumoase, care readuce scrisul poetic la conditia sa initiala, de inspirata oficiere sacrala.