Profesoara Zoe Dumitrescu-Busulenga s-a intors de curand l-a Domnul, fiind inmormantata la Manastirea Putna, dupa propria vointa, de IPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, impreuna cu un sobor de ierarhi si preoti. De mai mult timp, remarcabilul om de cultura Zoe Dumitrescu-Busulenga se retrasese la Manastirea Varatec sub numele ceresc de sora Benedicta, umplandu-si ultimii ani de singuratate din umba frumosului lacas moldav cu gandul si rugaciunile la Bunul Dumnezeu. Ziarele au scris in aceste zile despre bogata sa opera, despre cartile ei si golul pe care il lasa in cultura romana. Un fapt iesit din comun, mai putin cunoscut de marele public, despre care am mai amintit cu prilejul intrarii in cinul monahal, vin sa completeze personalitatea acestei mari doamne a culturii romane.
Nu trebuie sa mire pe nimeni faptul ca in ultimii ani de viata umanista Zoe Dumitrescu-Busulenga s-a retras la manastire sub numele de Sora Benedicta. Acolo unde sfarseste libertatea creatiei artistice incepe rigoarea nesfarsitului miracol divin. Inca din vremea cand era tanara profesoara la Universitatea Bucuresti, Zoe Dumitrescu-Busulenga le vorbea studentilor sai despre Biblie, "despre adevarurile si sensurile ei actuale", in plina epoca atee, cum isi aminteste militantul crestin Victor Negara (emigrat in Germania), prieten apropiat al marelui poet crestin Ioan Alexandru: "Va voi destainui o noutate pentru multi: Ioan Alexandru i-a fost student profesoarei academician Zoe Dumitrescu-Busulenga. Tot datorita doamnei Zoe Busulenga, Ioan Alexandru a fost reinscris la Universitatea din Bucuresti, dupa ce fusese dat afara de la Universitatea "Babes-Bolyai", din Cluj, pe motivul si pretextul ca ar fi facut "propaganda legionara". Apoi statuse ascuns de ochii Securitatii prin satele pescaresti din Delta Dunarii. Asa era atunci daca erai un crestin militant si mai ales intelectual!"
Cu un prilej ulterior, cand Victor Negara si pastorul baptist Vasile Talos intentionau s-o invite pe Zoe Dumitrescu-Busulenga sa conferentieze pentru crestinii Bisericii "Sf. Treime" din Bucuresti pe tema "Importanta Bibliei in formarea limbii si literaturii romane", poetul Ioan Alexandru si-a spus punctul sau ferm de vedere: "Nu cred ca-i bine sa o ducem la voi la Biserica! Sa nu aiba necazuri! Ea are o misiune speciala la Universitate, ca si crestina, sa nu o punem intr-o situatie delicata". Si, intr-adevar, mai tarziu, cu ajutorul profesoarei Zoe Dumitrescu-Busulenga, care l-a luat ca asistent universitar al sau, Ioan Alexandru a putut sa tina la Universitatea Bucuresti un curs de ebraica veche, sub pretextul caruia poetul Ioan Alexandru facea o puternica misiune crestina, in plin regim comunist, datorita careia foarte multi tineri de atunci s-au putut bucura de comoara de sacralitate a Bibliei.