Numerele castigatoare la loto se afla saptamanal, la o ora fixa. Razboaiele si tragediile se pot intampla oricand, iar meseria reporterilor care le relateaza este ca o loterie, unde castiga numai cine risca.
In dimineata zilei de 1 iunie deschid televizorul, pe un post national, pentru ca vroiam sa vad buletinul meteo. Insa, vad doar un "breaking news": un avion Air France s-a prabusit in Atlantic. Am un deja-vu. Imi aduc aminte ca in urma cu aproape patru ani, aflandu-ma in vacanta… acelasi scenariu s-a produs: deschid televizorul si vad un alt incident aviatic – la Toronto, spre fericirea tuturor, unul fara victime. 15 zile mai tarziu inca unul, in care o aeronava se prabuseste langa Atena. Iar apoi rememorez de cate ori am deschis televizorul doar cu gandul de a vedea stirile sau buletinul meteo si am primit o portie de "eveniment neprevazut". In timp ce la CNN se vorbeste despre o "disparitie misterioasa" a Airbus-ului Air France, inchid ochii si rememorez: 24 martie 1999 (trupele NATO incep bombardarea fostei republici Iugoslave), 11 septembrie 2001 (atentatele de la New York), 11 martie 2004 (atentatele de la Madrid), 26 decembrie 2004 (marele cutremur din Oceanul Indian care a provocat mai multe valuri tsunami)… si lista de evenimente nefaste continua sa curga. Am realizat ca, la un buton distanta, exista o lume desprinsa parca dintr-un film si totusi ce se intampla acolo este cat se poate de real. Insa stirile acestea nu ajung niciodata singure in direct. In spatele lor se afla armate de oameni, dar cei mai importanti sunt cei care transmit de la fata locului, sunt cei care isi risca viata pentru ca telespectatorul sa fie informat: reporterul si cameramanul.
Nu stiu daca ati vazut "Live from Baghdad" (2002), dar este singurul film care prezinta actiunea din spatele unui reportaj realizat intr-o zona de conflict. Michael Keaton interpreteaza rolul unui reporter CNN trimis la Bagdad pentru a relata despre razboiul din Golf (actiunea se petrece in 1991). In ciuda sfaturilor ONU ca toti jurnalistii sa paraseasca Irak-ul, americanii decid sa ramana, vrand sa ajunga fata in fata cu Saddam Hussein pentru un interviu. Asa cum acest film este bazat pe intamplari reale, s-ar putea crea pelicule si despre intamplarile interlocutorilor nostri din acest numar – Adelin Petrisor, Catalin Radu Tanase, Cristian Zarescu, Cristina Liberis si Mirela Voicu. Ei merg (sau au mers, in cazul Cristinei Liberis) la razboi ori de cate cate ori este nevoie sau pleaca oriunde se produce un dezastru natural – spun ca nu este nimic deosebit in aceasta meserie si ca de regula, rare sunt situatiile in care le este frica pentru viata lor. Va pot asigura ca nici unul nu brava, nici unul nu vroia sa arate ca este cel mai tare... si, cu toate acestea, am avut in fata niste super-oameni. Nici unul nu alearga, atunci cand sunt pe teren, dupa exclusivitati sau dupa un "senzational" ieftin. Ei vor sa fie acolo unde ceva ce poate schimba cursul istoriei se intampla si vor sa fie siguri ca publicul va afla informatia exacta. In urma discutiei cu ei doua lucruri mi-au ramas in minte: la un eveniment "special" ei stiu cand trebuie sa plece, dar nu stiu cand si cum (si daca) se vor intoarce; cel de-al doilea este ca sigla de pe microfon nu mai conteaza atunci cand trebuie sa transmiti imagini catre telespectatori si cand trebuie sa te asiguri ca vrei sa ramai in viata. Si pentru acestea… ei ar trebui sa fie adevaratele noastre vedete.
0 
