Cu doua premii obtinute la Festivalul International de Film de la Berlin – Marele premiu al juriului (Ursul de Argint) si Premiul "Alfred Bauer" – cei doi actori principali din "Eu cand vreau sa fluier, fluier" (in regia lui Florin Serban) sunt doi tineri care au inteles ca viata le-a dat o sansa. Si au de gand sa o fructifice.

Stiti, va rog eu frumos, mai dureaza mult? Numai ca pleaca trenul la Timisoara si trebuie sa va luati bagajele din compartiment"…  ne anunta o voce grava. Nu, nu eram pasageri clandestini intr-un tren, ci vizitatori de o zi ai Reviziei de Vagoane Bucuresti Grivita, de unde garnitura unde ne lasasem bagajele urma sa plece catre Timisoara. Venisem aici, in nordul Bucurestiului, pentru o se­dinta foto cu... cantec, pardon, cu fluieraturi, alaturi de actorii Ada Condeescu si George Pistereanu. In total eram sapte oameni, dar in mai putin de jumatate de ora curtea s-a umplut de muncitori curiosi si de toata populatia canina a Grivitei. Cum ne-am descurcat, aflati mai jos...

Sunt actori celebri foarte buni care iau un premiu important aproape de sfarsitul carierei. Cum este sa iei un premiu chiar la debut?

Ada Condeescu: Cand eram acolo m-am gandit tot timpul la marii actori din tara care nu au apucat sa ajunga pana acum pe un covor rosu – la Berlin sau la Cannes –, iar gandul acesta ma facea sa fiu si mai bucuroasa, si mai mandra de faptul ca ma aflam acolo. Pentru cariera unui actor tanar, mai ales din Romania, mi se pare foarte important ca debutul lui sa fie recunoscut. Dupa asta este destul de complicat, pentru ca trebuie sa te zbati mult si sa nu astepti pe principiul "lasa ca o sa apara altceva".

Ce ai avut tu si nu au avut marii actori?

Ada Condeescu: Deocamdata ei au clar mai multa experienta si obisnuinta cu scena, iar eu mai am multe de invatat. Cred ca este vorba de perioada in care traim si de epoca in care au avut ei debutul. Dar eu cred ca am avut o sansa, sansa mea…

Te-a surprins intrarea in competitia de la Berlin? Va gandeati ca o sa luati si un premiu?

George Pistereanu: A, cand am aflat ca am fost inscrisi, nici nu am mai putut sa stau la curs, imi tataia fundul pe scaun de bucurie, emanam bucurie, cred ca se vedea pe fata mea. M-am invoit si am plecat, ca nu mai rezistam. Colegii mei nu stiau nimic, nu stia nimeni nimic, acum se stie doar pentru ca s-a mediatizat foarte mult, dar pe atunci nu stia nimeni, nimeni. Doar familia si prietenii.

Ada Condeescu: Nu m-am gandit la nici un premiu pentru ca, intr-un fel, mi se parea… In primul rand faptul ca am fost selectati direct in competitie, nu intr-o alta sectiune, mi s-a parut foarte important. Premiul era asa, "ce premiu domnule, important este ca mergem acolo".

Si totusi filmul vostru l-a batut pe "The Ghost Writer" al lui Roman Polanski. Cum este sa fii… peste Polanski?

Ada Condeescu: Iti da foarte multa incredere sa mergi mai departe.

In copilarie sau, de ce nu, chiar in adolescenta, va jucati "de-a actrita" sau "de-a actorul" prin casa sau cu copiii de la bloc?

Ada Condeescu: Nu. Dar dupa ce am intrat la actorie (n.a. – in 2006) ma jucam in oglinda, in baie. Imi faceam tot felul de povesti in cap si ma imaginam ca sunt nu stiu ce printesa care nu stiu ce face. Uneori imi mai puneam prosopul in cap si ma jucam de-a araboaica. Mai tarziu mi-am dat seama ca toate acestea ma puneau pe mine in niste situatii similare cu cele ale unei actrite. Dar propriu-zis de-a actrita nu m-am jucat. Ma jucam insa de-a vanzatoarea care vinde bilete. Si imi placea sa ma mai joc de-a bibliotecara.

George Pistereanu: Eu politist voiam sa ma fac, dar tot din motivul asta, ca voiam sa joc cat mai multe roluri. Daca as fi facut o singura meserie, m-as fi plictisit groaznic. Eu nu pot sa stau la birou si sa fac aceeasi chestie in fiecare zi, m-ar lua capul. Am inceput cantand in corul de copii al Operei, unde am intalnit o fata care era mai mare decat mine si care era la "Dinu Lipatti", la actorie. Eu voiam sa dau la muzica, dar, nestiind teorie muzicala, m-a indrumat ea. Decat sa dau degeaba, mai bine as da la actorie, un an, doi, pana mai invat niste teorie muzicala. Am dat, si ala a fost elementul care a declansat totul.

Daca ne intoarcem in timp, inainte de "Eu cand vreau sa fluier, fluier", in ce tip de filme te vedeai jucand?

Ada Condeescu: M-am vazut jucand si in povesti de dragoste. Dar oricum, in general vreau roluri care sa ma provoace si care sa fie oarecum altfel fata de cum ma vede pe mine lumea prima oara. Acum sunt tunsa scurt, dar inainte aveam parul lung si ondulat si toata lumea ma incadra in acel stil al "printeselor" din filme sau "zana". Asa ca mi-as fi dorit sa fie niste roluri opuse. Mi-as fi dorit sa joc eu rolul lui George daca se putea – sa fiu aia rea si dura.

Te-ai fi descurcat? Stand cu tine acum fata in fata, nu te-as vedea facand rolul lui George…

Ada Condeescu: Clar as fi reusit. Am facut la un workshop pe film, in Polonia, un rol de hoata si chiar ma duceam in magazin si furam cu inca doi colegi.

George, tu ce faceai inainte de "Eu cand vreau sa fluier, fluier"?