Ai avut ocazia să mergi prin mai multe ţări europene, în oraşe unde ciclismul amator este ceva absolut normal! Din locurile pe care le-ai vizitat tu, care crezi că este oraşul cu cea mai bună infrastructură pentru biciclişti?
G.H.P: Nu există „cea mai bună infrastructură", pentru că ea ar însemna interzicerea totală a automobilelor şi motocicletelor în oraş. Este un vis, dar nu aşa îndepărtat cum am crede. În Bruxelles, mi-a plăcut că au centre de bike-sharing (închiriezi bicicleta şi o laşi în alt centru asemănător). La fel există în Paris şi în Torino, oraşe vizitate recent. La Budapesta, au trasat de curând piste pe stradă. În toate aceste oraşe există unele elemente comune: şoferii sunt educaţi şi respectă regulile de circulaţie şi există destule locuri de parcare pentru automobile. În plus, în oraşele europene vizitate de mine, bicicleta este un mijloc de transport, nu unul de divertisment, cum este considerat acum în România.

Ţi s-a întâmplat, în România, să fii apostrofat că „mergi pe trotuar"?
G.H.P: Nu, cu excepţia unor invective venite din partea unor persoane de vârsta a treia, deci parteneri de trafic dificili.

Între timp ai pus bazele unui eveniment denumit „ciclopromenada nocturnă". De unde ţi-a venit această idee?
G.H.P: Ideea a apărut după ce, într-o noapte, într-un avânt romantic, am vrut să ajung cât mai repede la iubita mea. Nu mai circulau autobuzele şi nici bani de taxi nu mai aveam. Bicicleta stătea liniştită pe hol şi-mi zâmbea. Am făcut vreo 30 de minute până la prietena mea, pe la 3 noaptea, când numai câinii vagabonzi şi poliţiştii m-au mai însoţit. Mi-am dat seama că ar putea fi o experienţă interesantă şi pentru alţi biciclişti.

Ce s-a întamplat exact în seara când aţi avut de dat explicaţii la poliţie? Aţi plătit ceva amendă?
G.H.P: Nu mi s-a întâmplat niciodată aşa ceva, dar a existat ceva asemănător. A fost o seară în care 500 de biciclişti s-au adunat, datorită unui apel pe Bicla.ro, pentru a se plimba împreună. Au fost multe lumini de la farurile bicicletelor, s-au legat prietenii, s-a râs în timpul pedalării. Asta îmi aduc aminte, despre amendă nu mai ţin minte nimic.

După acel eveniment ai avut parte de mai mulţi participanţi la următoarele ciclopromenade?
G.H.P: Nu, au fost chiar mai puţini, lucru care mă bucură. Asta îmi demonstrează că ai nevoie de curaj, educaţie şi pasiune pentru a transforma bicicleta dintr-un mijloc de divertisment într-unul de transport. Mi-ar plăcea să ies pe stradă cu bicicleta noaptea, în oraşul meu şi să mă întâlnesc pe traseu cu biciclişti cărora le place „să se dea" în aceleaşi condiţii.

Între timp a apărut şi site-ul bicla.ro. Când ai cumpărat domeniul cum vedeai site-ul, ce-ţi doreai să faci cu el? Ce este bicla.ro acum?
G.H.P: Site-ul mi-l doream un mic portal al bicicliştilor urbani. Evident că va rămîne mult timp în stadiul de blog personal/colectiv, din lipsa unor investiţii serioase. Am încercat să cer sprijin în stânga şi în dreapta şi m-am ales cu promisiuni sau cu ignorarea răspunsurilor în cadrul unor schimburi de mesaje electronice. Mă bazez pe prieteni, pe biciclişti urbani dedicaţi unei cauze ce poate părea acum invizibilă. Va fi un site la trecut, probabil, din moment ce în curând nu-mi voi mai permite financiar să-l susţin din buzunarul propriu.

Ce planuri ai în viitor legat de bicla.ro şi de ciclopromenada nocturnă?
G.H.P: Atragerea unor autori constanţi, dezvoltarea unei reţele de corespondenţi în ţară, transformarea lui într-un portal de ciclism urban bazat pe principii jurnalistice. Toate astea necesită însă bani, aşa că nu am planuri, am poate nişte idei pur emoţionale şi speranţa că se poate schimba ceva şi în România.

Ai vreo povestioară amuzantă sau interesantă care ţi s-a întâmplat de când tot pedalezi prin patria noastră?
G.H.P: Cea mai amuzantă cred că rămâne noaptea când am pedalat singur spre iubita mea, pe la ora 3 şi când am fost escortat de poliţie. Mă suspectau de consum de alcool în exces şi de nebunie temporară cred, altfel nu-mi explic de ce s-au ţinut cu maşina după mine de la Eroilor la Universitate. Unul dintre poliţişti am aflat că era din Buzău, deci am avut un subiect de conversaţie comun. Mi-au urat la sfârşit „drum bun" şi mi-au spus să-i sun dacă mi se întâmplă ceva pe traseu. Nu mi s-a întîmplat nimic rău, doar un zâmbet interior şi bucuria iubitei când am ajuns la ea.