2009 este anul in care in mai toata Europa au loc tot felul de proiecte artistice care investigheaza ce s-a intamplat in cei 20 de ani de la caderea comunismului. Un astfel de proiect s-a facut si intr-un teatru romanesc. Pe bani nemtesti.
La 20 de ani de la caderea comunismului, Guvernul Romaniei gaseste solutia de a trece cu bine de criza economica: concedierea actorilor "batrani". La 20 de ani dupa…, in Romania au loc tot felul de proteste pe care nu le ia nimeni in seama. La 20 de ani dupa…, "fostii" sunt in acelasi timp injurati si adulati, iar cei care au prins "un scaun" nu mai pot fi dezlipiti de el. Sunt doar cateva din temele abordate de Theo Herghelegiu in spectacolul Teatrului "Toma Caragiu" din Ploiesti, "Zidul". In el, cativa actori incep un protest inedit. Se baricadeaza la etajul doi al teatrului la care sunt angajati. Rod al unei nopti de betie, "performance-ul" protestatar, ale carui revendicari nu sunt prea clar stabilite, va sfarsi, insa, la fel de derizoriu cum a inceput.
"Zidul" este un spectacol format din trei parti total diferite ca structura, scriitura, gen de teatru. Sunt trei parti din care prima si ultima ar fi putut - si ar fi fost chiar mai bine - sa lipseasca, mai ales ca spectacolul e destul de lung.
Prima parte, "Romania anului 2007", este un fel de amestec intre teatrul absurdului si limbajul filmelor romanesti de dupa 1990, o combinatie intre "Exercitiile de conversatie" ale lui Eugène Ionesco si frustrarile si injuraturile din filmele lui Daneliuc. Cu inca vreo doua-trei scene, aceasta prima parte, care dureaza vreo 40 de minute, ar fi putut constitui un spectacol de sine statator. In vreme ce ultima parte, o varianta (sau mai multe) ale melodiei cu "Jeana era croitoreasa…", ar fi fost mai bine sa fie exclusa, baza spectacolului stand in partea de mijloc, cea cu protestul actorilor. Chiar daca actiunea se petrece intr-un teatru, "Zidul" nu este, insa, un spectacol despre problemele teatrului romanesc. Este o parabola a intregii societati, a acelei societati care la 20 de ani dupa caderea comunismului, nu prea stie ce sa faca cu libertatea. Desi i-ar fi fost foarte simplu sa o faca, Theo Herghelegiu nu devine avocatul nimanui nici in eternele discutii din mediile culturale despre "teatrul alternativ" si "teatrul institutionalizat". Cu poza lui Marcel Iures in loc de icoana, cu un talent indoielnic, personajele sale, actorii din piesa, nu au viziuni inovatoare si sunt la fel de dispusi sa faca compromisuri precum cei impotriva carora protesteaza. La 20 de ani dupa… "Zidul" este un spectacol inedit pe scena teatrala romaneasca. Surprinzator sau nu, arta cea mai legata de "aici si acum", teatrul, este in Romania contemporana arta cea mai putin preocupata de social si politic. Fenomenul este destul de prezent in zona independenta, dar lipseste cu desavarsire la "teatrele de stat".
Acest spectacol al teatrului din Ploiesti este finantat substantial de Institutul Göethe. "Zidul" lui Theo Herghelegiu face parte dintr-un proiect european, "After the Fall", in care 15 dramaturgi si 15 teatre din toata Europa au avut rolul de a investiga schimbarile politice petrecute in cei 20 de ani de la caderea Zidului Berlinului in fiecare din tarile participante. O parte din aceste spectacole urmeaza sa fie prezentate in cadrul unui festival ce va avea loc in noiembrie in Germania.
0 
