Şansele ca tricolorii să prindă Campionatul Mondial din 2018 sunt tot mai mici. Nici nu are cum să fie altfel cât timp fundaţia acestei construcţii e şubredă.
Naţionala României scotea, în 1994, zeci de mii de oameni în stradă, după un Mondial de poveste, în care au strălucit Gică Hagi, Ilie Dumitrescu, Gică Popescu, dar și regretatul Didi Prodan, integralist în toate meciurile din Statele Unite. Acum, fotbalul românesc, atât la nivelul primei reprezentative, cât și la nivel de club, se zbate într-o mediocritate din care cu greu mai poate să iasă.
Stadioanele s-au golit, echipe de tradiție au dispărut, cluburi în insolvență au ajuns să se bată la titlu, iar viitorul pare unul sumbru. Naționala nu a mai ajuns la un alt Mondial din 1998. Şi nici Christoph Daum nu poate redresa corabia.
Naționala României s-a obișnuit cu eșecurile, asta dacă nu luăm în calcul Euro 2016, o competiţie europeană unde doar cine nu a vrut nu s-a dus. Prezența la Campionatul Mondial din 2018, de la Moscova, a devenit cu adevărat im-portantă, căci abia aici se cali-fică reprezentativele cele mai bune din Europa. Faptul că noi nu am mai reuşit de pe vremea când „Generația de Aur“ strălucea în fața Angliei sau Columbiei e relevant.
Adus ca un veritabil salvator de Federaţia Română de Fotbal (FRF), în speranţa că va implementa modelul german într-un fotbal bolnav, Christoph Daum este pe cale să se împrietenească și el repede cu eșecul. A pierdut cel mai important meci, 0-3 cu Polonia, aşa că se poate lăuda doar cu victoria din Armenia, scor 5-0.
Continuarea textului o puteți citi în ediția de vineri a ziarului România Liberă.
