Micile simboluri ale primăverii sunt răspândite în nordul Peninsulei Balcanice, precum și în spațiul românesc.
Una dintre cele mai vechi tradiții de primăvară ar putea fi înscrisă pe lista UNESCO a patrimoniului imaterial al umanității. Candidatura este asumată în comun de trei țări în care mărțișorul este ținut la mare cinste: România, Serbia și Bulgaria. Însă acest obicei poate fi întâlnit și în Macedonia, Republica Moldova, Muntenegru și părți din Albania sau Grecia.
O tradiție străveche
Centrele orașelor din Transilvania s-au transformat în piețe de mărțișoare, de unde micile simboluri ale primăverii pot fi cumpărate până în data de 8 Martie. Artizanii care confecționează micile bijuterii din ceramică, metal, piele, lemn sau din sticlă nu știu, de fapt, că ei continuă o tradiție precreștină de primăvară, dintr-un ciclu din care mai face parte și sărbătoarea Dragobetelui. Mărțișoarele sunt vândute cu prețuri între 3 și 50 de lei. Cele mai scumpe sunt cele confecționate din argint.
Ele sunt create de artiști care se folosesc de fragmente din materiale tradiționale pentru a crea opere de artă în miniatură. Însă, în mod tradițional, nu este important medalionul, ci șnurul împletit din ață roșie și albă, spune istoricul Leonard Horvath.
”Potrivit tradiției, culoarea albă simbolizează puritatea, iar culoarea roșie este simbolul căldurii, al Soarelui care renaște primăvara”, spune istoricul clujean.
Moștenire culturală împărțită între mai multe țări
Tradiția Mărțișorului este una care caracterizează întreg spațiul din nordul Balcanilor, spune directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Tudor Sălăgean. ”Mărțișorul este parte componentă a unei tradiții extrem de vechi și care se regăsește doar în acest areal sud-est european, circumscris României, Bulgariei, Serbiei, Albaniei, Macedoniei și nordului Greciei. Este, practic, o tradiție legată de venirea primăverii, o tradiție care și-a pierdut însă o parte a semnificațiilor străvechi compensând acest lucru printr-o dezvoltare a creativității și printr-o expresie artistică din ce în ce mai exuberantă și mai frumoasă, care, iată, ne înveselește străzile în preajma datei de 1 Martie.
Același lucru s-a întâmplat și în Bulgaria unde această tradiție a mărțișorului era păstrată cu o anumită atenție. Era vorba de purtarea la gât sau la încheietura mâinii a acestui șnur din culorile alb și roșu… În trecut, probabil, această culoarea era negru… În vremurile vechi, de acest șnur era agățat un pandantiv care, de obicei, era alcătuit dintr-o monedă de argint sau chiar de aur. În mod normal, cu acea monedă trebuia achiziționat vin roșu în data de 1 Martie care se considera că dădea consumatorului sănătate și voie bună pe întreaga durată a anului. De asemenea, culoarea roșie și vinul roșu au o legătură și cu înfrumusețarea fetelor și cu o întreagă serie de tradiții legate de venirea primăverii. În cazul nostru particular, la români, avem cunoscuta legendă a babei Dochia și aicea avem și o apropiere de Dragobete, o altă sărbătoare care câștigă tot mai mult teren în ultimii ani.
În unele regiuni, Dragobetele este considerat drept fiul cel mare al babei Dochia, născut chiar de 1 Martie. Așadar, este tradiția babei Dochia care își leapădă cojoacele în zilele de după 1 Martie pentru a fi în final înghețată prin confruntare cu un val de frig neașteptat. Este un set de tradiții care, în pofida faptului că se transformă, sunt și foarte bine păstrate și fac parte din patrimoniul imaterial al poporului român. De altfel, există un proiect comun de includere pe lista tentativă a UNESCO, proiect asumat de România, Serbia și Bulgaria”, a spus Tudor Sălăgean.
Există deja precedente în acest sens. Tradiția colindatului de ceată bărbătească sau a Junilor a fost inclusă în patrimoniul imaterial al umanității, la inițiativa comună a României și Republicii Moldova. Alte tradiții românești incluse în patrimoniul imaterial protejat de UNESCO mai sunt Doina și tehnicile de prelucrare a ceramicii de Horezu.
