Au broderiile tradiționale ungurești mesaje codificate în motivele lor decorative? Evident, nu. Totuși, Zsanett Szirmay le-a decodificat. Ultimul proiect al studentei de la Universitatea de Artă și Design Moholy-Nagy din Budapesta, Soundweaving, traduce modele de broderii tradiționale din Ungaria, Transilvania și Bucovina în cântece de flașnetă, jucăușe și calde, amintind de candoarea muzicală a epocii rococo, scrie wired.com.
Procesul „decodificării” nu a fost chiar atât de complicat precum pare. Szirmay a analizat modelele broderiilor de pe pernele, corsajele și cămășile tradiiționale, luând fiecare cruciuliță brodată drept o notă muzicală. Cu ajutorul compozitorului Bálint Tárkány-Kovács, ea a transpus configurația cruciulițelor pe niște cartele, perforându-le, procedura semănând cu o traducere muzicală a lor. Introducând cartelele perforate într-o flașnetă, Szirmay a descoperit cântece care par ascunse în aceste textile, melodicitatea lor descriind un univers prin excelență feminin.
La începutul secolului XIX, cartelele perforate au fost folosite la războaiele de țesut mecanice pentru a automatiza producția unor modele mai complexe. Zsanett Szirmay a făcut cunoștință cu ele la atelierul de țesut al școlii ei, pe când era copilă, și a reținut modul lor de funcționare. Logica cântecelor create de ea este asemănătoare. Atât compozițiile muzicale, cât și broderiile au câteva principii, spune Szirmay, la bază totul fiind matematică. Cu alte cuvinte, spune ea, lucrurile care arată drăguț vor suna de cele mai multe ori drăguț.
Soundweaving este un proiect care provoacă simțurile și invită la interacțiune. El apropie granițele artei populare, designului și muzicii folosind mai multe medii și comunică pe mai multe planuri. Proiectul aparține atât erei analog cât și celei digitale. În același timp, lumea vizuală este reprezentată auditiv, iar grafica are un rol în construcția cotelor.
