Declanșarea urmăririi penale a generalului Oprea pentru folosirea ilegală și nesimțită a coloanei oficiale este momentul în care soarta acestuia chiar este pecetluită. Definitiv. Este, totodată, un avertisment serios pentru alți amatori ai genului. Niciun partid, oricât de la ananghie s-ar afla, nu va mai risca să defileze cu fantoma penală a UNPR la braț prin parlament sau prin vreo campanie. Cazul Oprea-Girofar a făcut deja furori și nu va trece mult până va ajunge în toate cotloanele țării, acolo unde UNPR mai visa să împuște câteva voturi.
Informațiile oficiale oferite de DNA, unele apărute deja într-o formă sau alta în presă după moartea polițistului Gigină, sunt o mostră despre ce înseamnă abuzul în funcție practicat de aleșii și numiții de toate soiurile, despre răspânditul sindrom „scroafa în copac“. Oprea a „realizat“ în zece luni 1.607 de misiuni, câte cinci pe zi, adică de trei ori mai multe decât președintele Iohannis. Misiunile beneficiau de coloană cu girofar, deși, explică procurorii DNA, doar șeful statului, primul ministru și președinții celor două Camere ale parlamentului au dreptul la coloană oficială, restul miniștrilor, exclusiv în „situații deosebite care impun deplasarea în regim de urgență“ (HG 1391/2006).
Ştim deja că urgența generalului în seara morții polițistului Gigină era către o cârciumioară plasată strategic în drumul spre casă, alte urgențe fiind „vizite particulare, sediile unor partide politice, restaurante, revenirea zilnică la locuința personală“ (comunicatul DNA). Măria sa Oprea traversa Bucureștiul vâjâind cu 120 km/h prin intersecțiile și bulevardele golite de urletul sirenelor și de subalternii cu epoleți, care lucrau, ca ordonanțele, în schimburi.
Mărirea și decăderea acestui personaj sinistru ar trebui să fie lecție de manual pentru orice lider căruia gărgăunii puterii i-au luat mințile. Nu mai departe de toamna lui 2014, Oprea făcea jocurile în parlament cu oastea lui de strânsură, la picioarele lui bătând temenele mai marii partidelor și chiar ai țării, dacă ne gândim că însuși președintele cocheta cu ideea de a-l pune premier în locul lui Ponta. Evident, după ce generalul i-ar fi rupt tovărășește gâtul, așa ca între plagiatori. Pesediștii se gudurau oferindu-i locuri pe liste, liberalii îl gâdilau tandru la orgoliu, vedete pensionare se înghesuiau în UNPR cu gândul la un loc tihnit și îndestulat în parlament. Țara toată, nu doar marile bulevarde, i se așterneau în față.
O săptămână i-a luat lui Oprea să iasă cu o declarație dupa moartea polițistului, acum însă, când DNA a cerut avizul parlamentului pentru începerea urmăririi penale, i-au trebuit doar câteva ore ca să ne spună că e nevinovat, a respectat legea și, cum altfel?, e o „victimă colaterală în luptele pentru putere“. Tot o victimă colaterală se consideră probabil și procurorul general, Tiberiu Nițu, căzut în groapa lui Oprea împreună cu întreaga coloană oficială la care nu avea dreptul, dar pentru care a semnat un protocol cu jupânul de la Interne. Prostie, sfidare, orice e posibil în cazul acestui procuror ajuns șef în urma trocului Băsescu-Ponta.
Situația e de un ridicol superb: până să ajungă și el să dea cu subsemnatul la DNA pentru complicitate la abuz în serviciu și foloase necuvenite, Nițu a trebuit să se abțină să transmită parlamentului solicitarea DNA care îl viza pe Oprea. Prim-adjunctul Bogdan Licu, a cărui teză de doctorat e sub suspiciune de plagiat, ca și a conducătorului său de doctorat, însuși Gabriel Oprea, a trebuit să se recuze și el. Până să se ajungă la portar, în final a semnat Codruț Olaru, celălalt prim-adjunct. Minunat, ce să spun, după un prim-ministru și o șefă DIICOT urmăriți penal și trimiși în judecată, nu lipsește decât însuși procurorul general din panoplie.
Nu sunt convinsă că politicienii au priceput morala girofarului și că vor înceta să abuzeze de beneficiile oferite de funcție, că vor încerca să tragă perdeaua și să-și mai pună poftele în cui. Ar trebui s-o facă, măcar de frica DNA, dacă nu de cea a alegătorului. Ar fi un început bun pentru niscaiva anchete ale procurorilor. Mă gândesc, de exemplu, la cele peste două milioane de lei cheltuite în 2015 de parlamentari pe deplasări în străinătate – SUA, Mexic, Japonia -, fără a depune și documentele justificative, așa cum cere legea. Sau la mașinile de serviciu folosite pentru târguieli, dus copiii la școală, luat nevestele de la birou sau amantele de la stilist. Cea mai bună dovadă că aleșii funcționează doar după zicala „frica păzește bostănăria“ este angajarea neamurilor la propriul birou parlamentar.
Ați văzut în ce declin e fenomenul de când i-a luat ANI în vizor pe cei din trecutele legislaturi? Sigur, multe portițe rămân încă deschise, iar inventivitatea în potlogării e infinită, dar parcă nici viața lor nu mai e chiar așa simplă. Mărturisesc că în dosarele procurorilor fascinante mi se par metodele pe care corupții le născocesc: șpaga în cimitire, tablouri în pereți, plicuri vârâte sub patrafir, genți lăsate prin parcari, muncă, nu glumă. Spre oroarea demnitarilor, iată că și coloana oficială, cine ar fi crezut una ca asta? devine „folos necuvenit“.
Votul în parlament pentru încuviințarea (sau nu) a urmăririi penale a generalului cu girofar va arăta cât impact a avut întâmplarea. Cred că vor vota cu toții afirmativ, fie şi din simplul motiv că susținerea lui Oprea e echivalentă cu sinuciderea politică.
Acest comentariu a apărut în revista 22
