Munca, un lux al celor bogati? Un raport publicat de Universitatea Oxford, citat de The Telegraph, vorbește despre o categorie de lucrători din ce în ce mai numeroasă. Foarte bine educați, prosperi si activi, aceștia ajung să muncească mai mult decât media populației.
Conform cercetării, cei care au slujbe care le satisfac nevoile intelectuale și emotionale își doresc în mai mică masură să aibă timp liber decât cei care, neavând același nivel de pregatire, sunt nevoiți să presteze munci neplăcute.
Deși ne-ar plăcea să credem că printre cei „obsedați” de muncă se găsesc doar corporatiști nemiloși, interesați numai de bani și putere, mulți dintre acești specialiști sunt motivați de impresia că munca lor este importantă și satisfăcătoare. În aceste condiții, este de așteptat ca pentru această categorie de oameni zilele libere să fie privite ca timp și bani pierduți.
Efectul schimbării de percepție asupra muncii este vizibil și în statistici. În anii '60, cei care dețineau o diplomă universitară aveau și mai mult timp liber – adevarată măsură a statutului social. În prezent, cei cu o educație superioară muncesc mai mult pentru ca au ajuns să își definească statutul social în raport cu condițiile și rezultatele muncii lor.
Dacă ar fi să extrapolăm concluziile unor studii recente despre adolescenți la care fac referire jurnaliștii de la The Atlantic, satisfacția pe care o obținem în urma unor activități care au și semnificație socială este mai mare și ne protejează de depresie pe termen mai lung decât atunci când răsplata este mai degrabă egoistă.
Astfel, indiferent dacă au o funcție importantă într-o corporație sau se ocupă cu activități de voluntariat, privilegiații societății ar putea fi tocmai aceia care muncesc mult, în detrimentul timpului personal. Câți dintre noi se lasă păcăliți de această perspectivă asupra muncii, vor arăta sondajele viitoare. Și, ca să răspundem la întrebare cu iz de cancan cu care am deschis articolul, munca este un lux, dar doar atunci când vorbim despre activități pe care mulți nu și le „permit”, fie că sunt prea săraci, fie că nu sunt suficient de educați.
