Vechiul imobil renascentist va fi renovat în următoarele luni, cu ajutorul fondurilor europene.
Una dintre clădirile simbol ale Bistriței, Casa Argintarului, va căpăta o nouă strălucire. Ea va deveni sediul Centrului German, care își propune să conserve și să promoveze vechile tradiții săsești ale orașului ardelenesc, dar și relațiile economice dintre mediul de afaceri bistrițean și investitorii germani, care, în ultima perioadă, au devenit tot mai interesați de Transilvania. Bistrița a fost în Evul Mediu unul dintre cele mai importante orașe germane din Transilvania, fondat în secolul al
XIII-lea, și, totodată, principalul centru al comerțului dintre Transilvania și Moldova. O vreme, Bistrița a fost fief al domnitorilor Moldovei, din timpul domniei lui Petru Rareș. Centrul orașului a păstrat o bogată moștenire medievală, renascentistă și barocă. Casa Argintarului, a cărei arhitectură exprimă frumusețea epocii Renașterii, ar urma să fie reabilitată cu ajutorul unui proiect finanțat din fonduri europene, prin intermediul Programului Operațional Regional. Potrivit președintelui Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, Radu Moldovan, estimările inițiale arătau că valoarea lucrărilor este de 2,45 milioane de lei, iar termenul până la care trebuie executate este 25 februarie 2015. Însă, după discuții cu compania care a câștigat licitația pentru realizarea acestui proiect, SC Euras SRL din Satu Mare, valoarea proiectului a scăzut la 2,25 milioane de lei, iar noul termen-limită până la care ar urma să fie finalizate lucrările a devenit a doua jumătate a lunii noiembrie.
O istorie bogată
Casa Argintarului a fost ridicată în perioada Renașterii, la comanda unui patrician sas, unul dintre conducătorii breslei care îi grupa pe bijutierii din Bistrița. El l-a angajat pe renumitul arhitect Petrus Italus da Lugano pentru a amenaja Casa Argintarului.
Renumitul arhitect elvețian a ajuns în Bistrița după ce a semnat un contract, în valoare de 3.000 de florini, cu consiliul care guverna orașul Bistrița, pentru a reamenaja biserica parohială. Este vorba de lăcașul de cult cunoscut sub numele de Biserica Evanghelică din Bistrița, cel mai important monument medieval al orașului ardelenesc și care, totodată, are cea mai înaltă turlă medievală din Transilvania. Petrus Italus da Lugano a ajuns în Bistrița în anul 1560 și a rămas aici vreme de trei ani. După ce a finalizat lucrările la biserica orașului, el s-a ocupat de Casa Argintarului, iar apoi a plecat la Lemberg, pe atunci unul dintre cele mai înfloritoare orașe din sudul Regatului Polon, azi Liov, în Ucraina. Petrus Italus a murit la Lemberg, în anul 1569, însă operele arhitecturale realizate de el în țările Europei Centrale constituie unele dintre cele mai valoroase elemente de patrimoniu păstrate din epoca lui Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Ștefan Bathory.
