România majoritară, statistic vorbind, este urâtă și proastă. Deci, săracă. Toate cifrele ne spun că sub pragul de sărăcie (cu venituri de mai puțin de 500 de lei lunar) se află peste 25% din români. Iar peste 40% din români se află în categoria pe care experții o numesc ca fiind cu „risc de sărăcie sau de excluziune socială“.
Dar undeva, în înalturile rarefiate ale societății, trăiesc niște olimpieni frumoși și inteligenți. Deci, bogați. Sau măcar avuți, fără nici un risc de sărăcie ori excluziune socială. Și nu, nu sunt aristocrați, nu provin din familii burgheze sau de industriași de la începutul secolului al XX-lea, nu au câștigat la Loto și nici nu au cariere impresionante în multinaționale. Ba chiar ai zice că sunt de la talpa țării: niște anonimi profesional și social, cu nume populare, pe care le poți auzi strigate prin satele patriei. Coțofană și Tomiță, de exemplu. Dar ce Coțofană frumoasă și inteligentă, ce Tomiță fercheș și dăștept!
În ultimele zile, „România liberă“ v-a prezentat două personaje care, la prima vedere, nu au nimic în comun: judecătoarea Coțofană de la Arad și Tomiță, micul funcționar de provincie de la Craiova. Ambii, niște anonimi până de curând. Notorietatea Laviniei Nicoleta Coțofană a sărit în aer când și-a justificat bijuteriile de sute de mii de euro, simplu, sfidător, prin admirația nețărmurită a bărbaților din viața ei, concretizată în cadouri cu diamante. O admirație provocată, desigur, de frumusețea și inteligența ei, după cum singură a explicat pentru „România liberă“. Tomiță Gavrilă de la Craiova este angajat la Regia de Transport locală, îl amenință pe denunțătorul șefei lui, Lia Olguța Vasilescu, și are o cabană cu trei etaje la munte, la Rânca, bașca vreo două apartamente în Craiova. Toate din salariul său de sub 2.000 de lei lunar. Imposibil? Da, firește că e imposibil. Și, atunci? De fapt, nu din salariu, evident, ci tot din frumusețe și inteligență. Dar, când vine vorba despre calitățile astea, Tomiță e mai puțin direct: frumos e când își afișează, fălos, trupușorul sedentar, în trening, pe site-ul propriei cabane de la munte, iar inteligent se dă când îi explică denunțătorului Olguței ce scurtă e viața și ce aer curat e la munte, câtă inspirație îți aduce ozonul ca să renunți la plângeri penale.
O să-mi spuneți că, în cel mai bun caz, vă iau la mișto. Vă înșelați, sunt cât se poate de serios, oamenii ăștia chiar fac averi din frumusețe și inteligență. Dacă nu ar fi așa, ar fi avut de mult probleme cu legea, cu ANI, cu DNA, cu sistemul, în general. Or, vedem cu toții, oamenii ăștia nu numai că nu au probleme cu legea, dar sunt piese esențiale în funcționarea sistemului: Coțofana e judecătoare și, extra, ne dă lecții de stil vestimentar și ironie cinică pe Facebook, Tomiță e mic funcționar la stat, dar mare la sfat, atât de mare încât decide cheltuirea a zeci de milioane din bugetul Regiei de Transport și, bonus, pune subtil presiune psihică pe amărâtul care-i face probleme lu' șefa.
Prin simpla lor existență frumoasă și inteligentă, ca rotițe în sistem, Coțofana și Tomiță fac să nu se dărâme țara asta plină de urâți și proști. Când mergem pe stradă, să ne gândim că nu am avea asfalt dacă nu ar exista niște Coțofene și niște Tomiți care să se sacrifice pentru noi. Când ne spălăm, după o zi de muncă, să luăm aminte că nu am avea apă curentă dacă un corp de Coțofene și Tomiți nu ar asuda să existe rețeaua de țevi și conducte. Când ne dăm copiii la școala publică de cartier, să fim sigur că există învățământ de stat doar pentru că oameni ca Tomiță și Coțofană se spetesc pentru asta.
Da, poate că banii fiscalizați ai acestor oameni frumoși și inteligenți sunt puțini, ca și banii noștri. Dar frumusețea și inteligența lor nu se măsoară în bani, ele sunt inestimabile. Ca și averile lor. Numai prostia și urâțenia pot fi estimate exact, sub sau în preajma pragului de sărăcie.
