Craniul lui William Shakespeare a fost aparent furat, potrivit unor investigaţii hi-tech, astfel dându-se crezare unui raport din 1879 care a fost revocat drept fictiv în care se relata că vânătorii de comori au păgubit în 1794 mormântul de mică adâncime al dramaturgului, transmite BBC, citat de Mediafax.
O echipă de experţi a adus în cimitirul bisericii Holy Trinity din oraşul Stratford un radar care detectează obiecte şi vestigii îngropate în pământ. Arheologul Kevin Colls de la Staffordshire University, care s-a îndeletnicit cu investigaţiile, împreună cu geofizicianul Erica Utsi au conchis: “Avem datele despre înmormântarea lui Shakespeare şi ştim că tigva are o leziune, apoi avem o poveste care sugerează că într-un anumit moment în istorie, mormântul lui Shakespeare a fost profanat şi prădat”.
În urmă cu un timp, investigatorii au descoperit mai multe detalii despre înhumarea lui Shakespeare şi a familiei sale. Au scos la iveală că seminţia Shakespeare nu este depusă într-un cavou de familie, ci în morminte mici şi găunoase în pământul de sub podeaua bisericii Holy Trinity.
Investigaţia a inspirat un documentar pe care creatorii l-au gândit în ton cu comemorarea a 400 de ani de la moartea lui Shakespeare. Documentarul cu titlul misterios “Secret History: Shakespeare’s Tomb ” va fi difuzat la un canal britanic de televiziune.
Locul de veci al dramaturgului este subiect de dispută de multă vreme între istorici şi arheologi, pentru că mormântul a fost măsurat şi, potrivit savanţilor şi exegezilor suspicioşi, ar fi prea mic pentru trupul unui adult.
Taine şi poveşti despre uneltiri conspirative au fost generate şi de absenţa vreunui nume pe piatra de mormânt de la Holy Trinity. Pe piatra funerară a lui Shakespeare apare, în locul numelui, un blestem care provoacă tuturor vizitatorilor fiori de groază: “Prieteni buni, în numele Mântuitorului feriţi-vă/ Să nu săpaţi în pulberea ce-aici s-a ferecat/ Căci binecuvântat vei fii, tu om ce treci pe lângă pietre în tăcere/ Şi blestemat să fie omul care mişcă fără minte-aceste oase ale mele”.
