Pentru conducerea celui mai mare partid din România s-au bătut un condamnat penal (cu suspendare, în primă instanță) și o ministră a Mediului care prefera până de curând să circule cu o mașină înmatriculată în Bulgaria, pentru a evita o taxă pe care chiar ea a introdus-o. Niciunul dintre ei nu este interesat de ideologie sau de starea nației, dar amândoi vor putere pentru ei și pentru grupările pe care le reprezintă.
Rovana Plumb, protejata lui Adrian Năstase din perioada guvernării 2000-2004, știe să zâmbească larg fără motiv, dar nu are prea multe de spus. Stăpânește limba de lemn, tradițională în PSD, fără să fie însă pe propriile picioare, cu toate că provine din vechea gardă. Nu are niciuna din calitățile necesare unui lider: este lipsită de viziune, nu are verb, nu are idei, nu are nimic să le transmită alegătorilor sau, poate, doar nu știe cum să o facă. Nu o dezavantajează genul, ci lipsa de empatie față de potențialii votanți și absența instinctului politic.
Adversarul ei, Liviu Dragnea, și-a demonstrat, în schimb, loialitatea față de partid și conducerea acestuia mai ales la referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu, unde a coordonat fraudarea votului. Tovarășii săi din PSD, inclusiv Ion Iliescu, îl prețuiesc pentru dedicație și „sacrificiu“, îi recunosc capacitatea de organizare și mulți dintre ei îl consideră cu adevărat unul de-ai lor. Se încadrează în tiparul clasic al baronului PSD, care a reușit să se strecoare printre legi, să facă bani pentru el și pentru partid, să rămână în cărți împotriva celor care l-ar fi vrut decapitat, printre ei chiar Victor Ponta. Nici Dragnea nu are, însă, calități de lider, ci pare mai degrabă potrivit să fie numărul 2, omul bun la toate, care rezolvă crize, trage sfori, adună informații, este prezent peste tot și controlează cele mai complicate situații. Nu știe unde trebuie să ducă partidul, cum să-l reformeze și nici măcar nu este interesat de astfel de lucruri.
Cum PSD a avut de ales doar între Rovana Plumb și Liviu Dragnea, e limpede că partidul nu are un viitor prea luminos. Pe tușă se pregătește și președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, care așteaptă Congresul din toamnă, unde se va stabili cu adevărat cine va conduce PSD. Zgonea vine din facțiunea Hrebenciuc: acolo a învățat cum să manevreze pârghiile subterane, cum să negocieze, lângă cine să stea, până unde să meargă, când să vorbească și mai ales când să tacă. El l-a ajutat pe Klaus Iohannis să-l treacă rapid pe Mihai Răzvan Ungureanu prin Parlament, pentru a deveni directorul Serviciului de Informații Externe, și tot el este cel care se întâlnește cu diplomații străini când este vorba despre modificări ale legilor justiției. Are un discurs moderat, relativ diferit de al colegilor de partid și preferă să nu iasă în evidență dacă nu e nevoie. Nici Valeriu Zgonea nu are carismă, nu arată ca un lider, iar ideile lui sunt luate de-a gata.
Fără lideri și fără ideologie, PSD a rămas un partid al găștilor, care nu vrea să se schimbe și care este interesat doar de putere. Socialismul este doar un slogan prin care acest partid vrea să țină în sărăcie jumătate din populația României, crezând că în acest fel poate manipula votul în favoarea sa. Liderii PSD au ales încă de pe vremea lui Iliescu socialismul caviar, în care cei aflați la vârf trăiesc în lux, aruncând din când în când pomeni celor sărmani. Războiul pentru conducerea acestui partid este pentru păstrarea caviarului, de aceea nu va avea niciun câștigător. Klaus Iohannis ar putea fi singurul învingător dacă va ști cum să pună în ecuație această luptă.
