Sorana Cîrstea a luptat frumos în ultimele două seturi, a întors de câteva ori din situații grele, a salvat o minge de meci, dar a trebuit să se recunoască înfrântă într-unul dintre meciurile bune de la US Open 2014: 6-2, 6-7, 6-4.
Partea bună e că, pentru al doilea meci la rând, Sorana a jucat un tenis mai aproape de ce se așteaptă de la ea, ceea ce, în contextul ultimelor luni, e o surpriză plăcută. Partea proastă e că tot n-a fost de ajuns. Într-o confruntare între două jucătoare asemănătoare ca exprimare pe teren, a câștigat cea care și-a ținut mai bine emoțiile în frâu și care a jucat mai bine și mai curat când a trebuit.
Sorana a pierdut, dar a scuturat zdravăn câteva tare care atârnă ca niște tinichele de numele ei: Sorana cea-care-renunță-repede-când-dă-de-greu? Mit doborât. Sorana care-se-pierde-cu-firea? Mit zdruncinat. Sorana care-nu-poate-sau-nu-vrea-sa-si-controleze-loviturile? Aici e cel mai interesant, pentru că, la fel ca și cu Watson, Cîrstea a arătat că poate introduce o marjă consistentă de control în loviturile ei.
Totuși, Genie era de învins în seara asta, dar la trasul liniei a cântărit prea mult efectul găunos al primului set, ratat complet de Sorana.
Citește continuarea analizei, și alte detalii despre US Open, pe Treizecizero.ro
