Localitatea Costești, care în timpul lui Carol I urma să fie declarată stațiune balneară, lucrează la documentația pentru a primi această distincție, la 126 de ani de la descoperirea primelor ape minerale și de la realizarea primului pavilion balnear, transmite Agerpres.
O localitate care se bucură de un patrimoniu la fel de mare ca al stațiunii Călimănești are, spun autoritățile vâlcene, toate atuurile pentru a primi respectiva distincție, atât prin zestrea ecleziastică, cât și prin monumentele naturale din Parcul Național Buila Vânturița, aerul ozonat și potențialul balnear.
“Așadar nu doar izvoarele sulfuroase, care au determinat Casa Regală să ofere distincția de localitate în curs de a deveni stațiune, ci și cele patru mănăstiri, Cheile Bistriței, zecile de peșteri, calitatea aerului, trovanții, Muzeul Bălintescu, arhitectura caselor, bisericile de lemn, un uriaș bazin turistic pe care Costeștiul îl poate valorifica în sensul devenirii a șaptea stațiune a județului Vâlcea. Noi lucrăm la documentație, la PUG, unde suntem sprijiniți de arhitecți din Franța”, a declarat, pentru Agerpres, primarul Toma Peștereanu.
Pe teritoriul localității Costești a fost identificat, la finele secolului al XIX-lea, un bogat zăcământ de izvoare sulfuroase și au început demersurile pentru ridicarea unui pavilion balnear. Totodată, Costeștiul a primit titulatura de localitate în curs de atestare ca stațiune, dar ulterior a început războiul, lucrurile au stagnat, iar după anii ’50 ideea a dispărut din planurile noilor autorități.
Localitatea vâlceană, considerată de specialiștii în turism și patrimoniu drept un muzeu în aer liber, cuprinde patru mănăstiri — Bistrița, Arnota, Peri și Păpușa, mai multe biserici de lemn, cheile Bistriței, muzeul Trovanților, Muzeul Bălintescu, 10 unități turistice, din care un complex hotelier.
