"Am auzit de atâtea ori în ultima vreme că tineretul nu mai citeşte, că o generaţie de mici sălbatici – noii barbari ai televiziunii prin cablu – e pe cale să ia putera şi să răstoarne cu sus-n jos lumea cea veche a lui Gutenberg. E adevarat ca puştii nu mai citesc. Dar in acelasi timp plangerile noastre mi se par ipocrite, pentru ca adevarul-adevarat e ca nici noi nu mai cititim. Asa e, am citit in iepoca de trista amintire. Altceva ce sa fi facut? Cartile erau ieftine si bune, televizor nu, filme nu, alte distractii nici atat. Decat sa mori de plictiseala mai bine citeai <<Razboi si pace>>. Si-n felul acesta poporul nostru s-a culturalizat fara macar sa o stie. E drept, <<Crima si pedeapsa>> era luat drept un roman politist, iar in <<Rascoala>> cartea se deschidea singura la anumite pagini ce tineau loc de <<Playboy>> si <<Hustler>>. Radeam cu Bulgakov si plangeam cu Flaubert. Tinerii din generatia mea au citit in anii ’70 si ’80 toti aceleasi carti si au vazut aceleasi filme. Asa incat pe langa uniforma de liceu rarita in coate am purtat o uniforma culturala: cultura mare, <<tot ce s-a spus si s-a scris mai valoros de-a lungul milenilor>>”.
Acest lung citat este din Mircea Cartarescu si a aparut in lucrarea “Pururi tanar infasurat in pixeli” (altfel un titlu infantil de tocilar de 18 ani frustrat ca vecinu joaca Need for Speed sau Counter Strike iar pe el tacsu nu il lasa).
Iar ca sa fiu rau pana la capat as zice ca ultimele carti ale lui Cartarescu impartasesc soarta romanelor mai sus amintite. Daca nu ai o anumita uniforma culturala, cam rarita prin coate, cu greu te mai poti apropia de ele. Aceasta resemnare in fata destinului tragic (sau nu?) al tinerei generatii care isi refuza accesul la cultura si groaznica fatalitate de a nu fi existat alta aternativa in comunism decat refugiu in marea cultura releva doua aspecte ale unei realitati schioape…. citește mai multe pe www.like.noinu.ro
