La trei ani de la urcarea pe soclu, vedem un Victor Ponta învins şi umilit de propriul partid. Căruia îi transmite, prin televiziuni, mesaje-rugăminte.
În vara lui 2012, se părea, nimeni şi nimic nu putea sta în calea noii puteri USL. A cărei efigie era Victor Ponta, pionul cel mai important, date fiind dimensiunea şi experienţa în jocuri subterane ale PSD. Era un Victor Ponta ridicat pe soclu, ca exponent al celor care cereau protecţie în faţa justiţiei şi al celor care, victime ale inoculării ideii că Traian Băsescu le-a tăiat salariile, îl voiau alungat de la Cotroceni, situaţie care îi venea mănuşă, pentru că preşedintele Băsescu era singurul care-i mai putea pune stavilă acţiunilor – derapaje democratice şi abuzuri legislative. Era un Victor Ponta de o aroganţă strivitoare cu oricine încerca să i se opună – de la jurnalişti, la reprezentanţi ai cancelariilor occidentale. Avea la dispoziţie o majoritate parlamentară docilă, televiziuni aservite şi fonduri imense, inclusiv private, nefiind puţini cei care încercau să-i intre în graţii, sperând că, potrivit cutumei, sponsorizarea li se va întoarce înzecit în conturi, din afaceri oneroase cu statul.
Citește continuarea textului în Revista 22.
