România este condusă de un plagiator cu “atestat” şi de o clică de conţopişti a căror unică misiune a devenit aceea de a înghesui sub preş tot gunoiul şefului.
Totuşi, pe această temă, anume plagiatul de care a fost acuzat, Victor Ponta a anunţat pe la jumătatea lunii iulie că nu mai vrea să facă nici o declaraţie. Pretenţia premierului sună ca în bancurile stupide, cu cel care dă cu bâta-n baltă, îi stropeşte pe toţi din jur, dar nu vrea să vorbească despre asta.
Când a izucnit scandalul despre “copy-lotul” Ponta, amicii politici ai liderului USL au încercat, în cel mai bun caz, să plaseze subiectul undeva în abstract, să demonstreze că, şi dacă ar fi fost acolo un plagiat, o astfel de faptă ar fi, în genere, benignă şi că, evident, ar fi lipsit de temei să tragem concluzii “pripite” despre calitatea umană sau profesională a celui acuzat.
Nu, domnule, spuneau retorii cu discurs de şcoala vieţii, plagiatul nu are nici o legătură cu competenţele omului, de prim-ministru, nici cu vreo tendinţă a împricinatului de a derapa de la lege cu prima ocazie! Mai să-i crezi, la morga cu care aceste silogisme erau rostite în faţa camerelor de luat vederi.
Doar că, surpriză! Lucrurile au evoluat cu o viteză uimitoare şi, dacă nu ar fi ceva cu adevărat înspăimântător, am putea trata cu un umor de nedescris ceea ce se întâmplă de când USL s-a apucat să numere procentele prezenţei la referendum de câte ori va fi nevoie şi în orice mod va găsi că-i convine, astfel încât lovitura de stat să poată fi validată de Curtea Constituţională.
Există o legătură directă între modus-ul operandi pe plagiat al premierului şi al aghiotanţilor săi (unii parlamentari, alţii în poziţie de ministru) şi modus-ul operandi la care USL a recurs pentru întoarcerea rezultatului de la referendum, după consumarea acestuia.
Şi plagiatul, pe şleau, furtul, şi contrafacerea de documente oficiale (căci la asta se recurge în ultimele zile pentru a forţa validarea referendumului) denotă acţiuni făcute cu încălcarea legii.
Apoi, păpuşarii acestor mostre de teatru absurd dau dovadă de o lipsă de scrupule comparabilă cu cea a şoferului care ar vrea să se sinucidă, dar care nu e nici foarte decis.
Laş, dar supărat pe nevastă, bărbatul duce maşina spre prăpastie, îşi asigură totuşi o cale de scăpare, aşa, ca de ultim moment şi, evident, ajunge să sară la timpul potrivit.
Doar că automobilul continuă să ruleze, cade în gol şi se zdrobeşte de stânci, iar asta cu tot cu copiii pe care şoferul aparent sinucigaş îi luase cu el în ultima sa aventură, copii pentru care nu s-a mai sinchisit să le şi asigure o cale de scăpare.
Maşina asta, cu copiii condamnaţi la un final tragic în prăpastie, este România anului 2012. O Românie în care un plagiator ajunge prim-ministru şi în care acest şef de Guvern îşi permite liniştit să mutileze legi şi instituţii doar pentru ca interesul său personal să capete “onorabila” satisfacţie.
Dar, şi mai grav, o Românie în care plagiatorul, încurajat de cei care au făcut şi până acum SISTEMUL să prolifereze în dauna interesului naţional, continuă să meargă mai departe, mult mai departe decât ascunderea propriului furt.
El, plagiatorul Victor Ponta, şi “avocaţii” săi, Crin Antonescu, Dan Voiculescu şi Ion Iliescu (iar lista poate continua) aplică în cazul referendumului aceeaşi reţetă, a sfidării evidenţei în forţă, la care au recurs deja acum două luni, când s-au apucat de curăţirea CV-ului pretinsului doctor în Drept.
Numai un om care şi-a clădit cariera pe furt intelectual şi numai o suită de personaje dispuse să pună mâna pe putere indiferent de victimele “colaterale” pe care le fac, ei bine, numai aceştia pot fi în stare să îngenuncheze statul de drept aşa cum se întâmplă în prezent.
Demolarea României continuă, aşa cum odiseea minciunilor despre opera de artă pe care cică ar fi făcut-o doctorandul Victor Ponta nu a încetat nici acum, după ce scandalosul plagiat a fost dezvăluit cum ai desface o ceapă… foaie cu foaie.
