România este într-un război economic tăcut, dar periculos și care va avea consecințe dezastruoase, dacă va fi pierdut. Se vorbește despre el rar, din când în când se dau unele declarații oficiale, dar nu se face nimic pentru a-l împiedica. Este războiul dintre firmele românești, care se chinuie să supraviețuiască, și multinaționalele care fac legea pe piață.
Am vorbit, în ultimele luni, cu mai mulți oameni de afaceri români care spun sunt discriminați. Spun că legile date de guvern, oricare ar fi el, favorizează firmele cu capital străin și, implicit, le defavorizează pe cele românești. Spun că multinaționalele vin aici numai pentru a scoate un profit cât mai mare, fără scrupule, fără să le pese de calitatea lucrărilor. Acționează după acea cutumă care spune că o firmă comercială are trei mari motive pentru a exista: profitul, profitul și profitul. ”Se dorește îngroparea firmelor românești și sunt multe semne în acest sens. Nu mai rezistăm. Iarna aceasta va fi una cruntă pentru noi”, mi-a spus proprietarul unor afaceri de câteva milioane de euro.
Presiunea pe firmele românești este din ce în ce mai mare. ”Dacă ai de încasat bani de la stat, aștepți ani de zile până îi primești. Dacă ai de plătit taxe sau impozite, trebuie să plătești la zi, altfel ți se impun penalități și dobânzi de întârziere”, spune un om de afaceri. Aceasta este numai o problemă care ar putea fi rezolvată ușor. Statul ar putea face o compensare între ce are de dat și de primit.
O altă problemă: în primăvara acestui an a fost modificată legea achizițiilor publice, în sensul în care metoda de atribuire a contractelor este prețul cel mai mic. Vă dați seama ce lucrări de calitate vom avea, dacă acesta este criteriul de bază. S-a renunțat la raportul calitate/preț, s-a renunțat la ideea de a avea lucrări de bună calitate, pentru o economie prost înțeleasă. Oamenii de afaceri s-au luptat pentru o atribuire corectă, care nu să dea ocazia la țepe date banului public. Una s-a discutat, alta s-a decis. S-a ajuns la situația în care unele licitații sunt câștigate cu mai puțin de jumătate din prețul de pornire, lucru care nu înseamnă că firma care a câștigat are tehnologii extraterestre, ci că, foarte probabil, va face rabat de la calitate.
Dacă ne uităm la marile lucrări de infrastructură, atât cât sunt ele, o să vedem că sunt făcute numai de multinaționale. Nu ar fi rău, dacă acestea ar acționa acolo unde românii nu pot. Problema e că românii pot. De multe ori, în astfel de lucrări, vorbim de câțiva manageri din Europa de Vest, restul angajaților și echipamentele tehnice fiind subînchiriate de la români sau date în antrepriză, la prețuri la care firmele românești, care au nevoie de comenzi de aer, de-abia reușesc să supraviețuiască. Potul cel mare, grosul profitului se duce la câștigători, pleacă din țară.
N-aș fi luat, poate, în considerare, toate aceste semnale de alarmă trase, deocamdată relativ discret, de oamenii de afaceri români. Există însă semne că acest război a început deja și face victime. Vă dau un singur exemplu: coincidență sau nu, singurele firme românești de asigurări au fost împinse în groapă. Nu discut detalii, nu comentez dacă aveau probleme sau nu. Cert este că nimeni nu a vrut să le dea o mână de ajutor, dimpotrivă. Efectele: ați văzut cu toții ce tarife RCA plătiți.
Acesta este însă numai un domeniu de activitate. Vizibil, pentru că simțim imediat la buzunar orice disfuncționalitate a pieței. Sunt și altele sau vor urma. Îmi spunea recent un deputat că se pregătesc surprize neplăcute pentru una dintre băncile de stat românești.
Mai important însă decât ce se întâmplă cu firmele românești este ce se întâmplă cu noi, oamenii obișnuiți. Consecințele, dacă le cumulăm, vor fi dezastruoase: vom plăti mai mult pentru bunuri și servicii, vom avea lucrări de proastă calitate, vom fi în continuare o mână de lucru ieftină. Drama oamenilor de afaceri se va multiplica, în progresie geometrică, asupra salariaților și consumatorilor. Procesul a început deja.
Investițiile străine sunt necesare și salutare. Capitalul și know-how-ul străin sunt esențiale pentru dezvoltarea economică a unei țări. Într-o afacere de succes, însă, trebuie să existe, cum spun englezii, o situație de ”win-win”. Dacă unii se aleg numai cu câștigul, iar alții cu munca grea, pe mai nimic, parcă ceva nu e în regulă.
Soluția este pe cât de simplă, pe atât de necesară: condiții egale pentru toți, favorizarea competenței și a concurenței loiale.
